Serviciile deconcentrate, pe opt regiuni

Pe regiuni

Cum se alege ce se comasează

Regula este într-un singur paragraf: o familie replicată în județe primește o singură direcție pe fiecare regiune de dezvoltare. Urgențele nu sunt în acest registru (ANFP), dar regula li se aplică la fel: comanda poate fi regională, punctele de lucru rămân pe loc. Tot restul nu se atinge:

• Regionalizabile — familiile replicate în județe, al căror teritoriu natural este o regiune sau o piață, nu granița de județ. Ele sunt cele comasate: de la 820 de birouri la 179.
• Deja regionale — finanțele publice au opt direcții generale regionale, gărzile forestiere sunt regionale, comisariatul ANPC din tabel este regional. Sunt raportate, nu comasate: regula nu e o invenție, există deja în stat.
• Speciale — rezervele de stat, Delta Dunării, asigurările de sănătate ale apărării: nu sunt familii județene, deci nu au ce primi pe regiune.
• Municipale — Bucureștiul și sectoarele nu se regionalizează prin județ; sunt excluse și listate separat, nu șterse.

De ce pe regiuni, nu pe județ

Pentru că județul nu este teritoriul natural al acestor servicii. O direcție de sănătate publică deservește un spital județean care deservește trei județe; un inspectorat de muncă nu are de ce să țină 41 de arhive când activitatea se conduce pe opt aglomerări. Cele opt regiuni există în lege de două decenii (Legea 315/2004) și sunt folosite azi doar pentru statistică și fonduri — exact harta pe care varianta regională a reformei justiției o propune pentru curțile de apel.

Țările mici care au rezolvat această structură nu au inventat altceva:

• Danemarca (2007): 13 județe desființate → 5 regiuni.
• Franța (2014): 22 de regiuni → 13.
• Polonia (1999): 49 de voievodate → 16.
• Ungaria (2013): serviciile statului recentralizate pe districte, fără a atinge județul.
• Lituania (2010): cele 10 județe administrative desființate.

Comanda urcă la regiune, prezența rămâne locală

Regionalizarea nu șterge județul: îl taie în două niveluri. Conducerea și aparatul — director, buget, achiziții, IT, arhivă — urcă la cele opt regiuni. Prezența fizică rămâne acolo unde acoperirea o cere, ca punct de lucru cu un șef de punct, nu un director cu aparat propriu.

• Toată administrația poate fi regională — inclusiv DGASPC (protecția copilului), ISU, ambulanța și poliția: o singură conducere, un buget, un IT pe regiune, în loc de câte unul pe județ.
• Punctele de lucru rămân locale — stații de ambulanță, secții de poliție, birouri de asistență socială: timpul de răspuns ține de prezență, iar prezența se păstrează.
• Justiția are reforma ei — instanțele și parchetele nu intră în această pagină: comasarea lor este propunerea simulatorului de justiție.
• Prefectul rămâne — reprezentantul guvernului în teritoriu poate împărți servicii administrative cu punctele de lucru din același județ.

Și ministerele: 18 → 13

Aceeași întrebare, un nivel mai sus: ministerele ar trebui tăiate pe misiuni, nu pe interese de sector. Cinci mai puține, fără a pierde nicio funcție suverană sau de reglementare:

Beneficiile

• Un singur capăt pe familie pe regiune: un director, un buget, un IT, un contract de achiziție — adică exact costurile fixe plătite azi de 41 de ori.
• Punctele de lucru județene pot rămâne. Comasarea taie structurile de comandă și costurile fixe, nu prezența locală: un punct de lucru are un șef de punct, nu un director cu aparat. Niciun număr de aici nu spune câți oameni ar pleca — și nu poate: registrul nu are efective.
• Ordinea contează: întâi înghețul entităților noi și serviciile partajate (Slovacia a făcut-o fără să atingă vreo graniță), apoi legea de regionalizare.
• Numărul de aici este o limită inferioară: lista ANFP acoperă instituțiile cu funcții publice, deci birourile cu personal contractual lipsesc — adevărata reducere e mai mare. Ce lipsește, familie cu familie: acoperirea registrului.

Ce nu spune această pagină